Hey Hey Hey ! Citeste-ma daca vrei!

Uite ca iar gasesc timp sa imi astern gherutele pe tastatura. Sa vorbim, zic.

Despre ce? Despre ce vorbeste toata lumea. Despre coronavirus. Despre izolare si despre panica oamenilor.

Iata ca rugaciunile ne-au fost multora ascultate. Iata ca scuzele nu mai au niciun efect acum si nu ne mai putem victimiza. Nu de alta dar sunt deja destule victime.

Sa purcedem…

Dragii mei, ati auzit voi in ultimii ani parintii plangandu-se ca nu au timp sa fie parinti cu adevarat? Ca sistemul in care traim ne obliga sa muncim multe ore pe zi si nu mai avem timpul si rabdarea pentru a ne ocupa de ai nostri copii?

Ati auzit femeile plangandu-se ca nu mai au timp nici sa stea cu barbatul lor pentru ca sunt intotdeauna pe fuga? Ca nici nu isi mai vorbesc?

Ati auzit oamenii plangandu-se ca muncesc prea mult si ca nu au timp de odihna?

Ati auzit si de copiii care s-au imprietenit atat de mult cu tableta incat nu mai stiu cum sa le vorbeasca parintilor ?

Ati auzit oamenii spunand ca nu au mai vazut un film de luni de zile?

Dar de ordinea din casa, ati auzit: Nu mai am timp nici sa fac curat!

Lista asta poate continua la nesfarsit ca doar nu mi se consuma cerneala. Totusi am sa ma opresc aici. Zic eu ca ati prins ideea.

Dragilor, a venit momentul sa primim ceea ce am cerut. Iata ca universul lucreaza. A venit momentul glorios de a da nas in nas cu noi insine. Cu partenerul pe care l-am ales dar pe care il privim in ochi prea rar. Cu ai nostri copii.

A venit momentul sa ne privim cu ochii deschisi propria viata. Propria casa. Propria familie. Cum se zice la romani. Sa ne uitam in curtea noastra.

Hai sa vedem ce am semanat, ce am cules ?

Hai sa ne privim copiii care sunt oglinda noastra si sa ne mai intrebam inca o data: Oare fac eu bine asa cum fac acum ? Oare ce pot schimba? Ce pot imbunatati ?

Multi parinti se plang in aceasta perioada ca trebuie sa stea inchisi cu copiii lor. Ca trebuie sa isi suporte partenerul/ partenera.

Dragii mei, terapie mai buna ca asta nu o sa gasiti niciunde.

S-apoi, daca nu va suportati intre voi, asta-i nasol! Asta-i semn de intrebare. Mare semn!

Dar va las pe fiecare sa cautati. Nu de alta dar veti avea timp destul. Sa nu trisati. Daca nu va puneti intrebari asta nu inseamna ca ele nu exista.

Profitati si intoarceti-va la voi. Profitati si regasiti iubirea, rabdarea si intelegerea. Profitati si deveniti mai buni. Acum este momentul sa fiti oameni!

Asta-i una. Si va invit sa reflectati la voi….

Apoi, oameni buni, de ce ati golit rafturile din magazine?

Unde a incaput tot ca eu abia am loc unde sa pun vesela. Ce faceti cu atata mancare? De ce va este frica? De ce va panicati ?

De ce alergati ca furnicutele sa strangeti de la gura altora?

Sunt trista!

Va vad in casele voastre umplandu-va camarile, panicati. Simt forfota voastra si ma ingrozeste de ce sunteti in stare pentru a supravietui.

Despre asta-i vorba, nu ? Voi sa traiti, ca restul, poa’ sa moara. Restul poate sa iasa de trei ori pe zi la magazin ca sa gaseasca o punga de faina ca doar virusul nu se opreste la ei, nu-i asa?

Si nici mamele si copiii ce stau la rand ca pe vremea lui Ceausescu nu va ajung pana in stomac, nu-i asa? Nu va mustra deloc constiinta, asa-i ?

Iar batranii care nu pot cumpara de 800 de lei, ca ei au doar 200 si trebuie sa mai iasa si saptamana viitoare, nu va stau in gat nici ei? Nu va simtiti lacomi ?

Dar toata starea asta de panica pe care o mancati pe paine in fata televizorului, nu va face rau? Nu va circula prin minte indoiala?

Vai de voi si vai de noi!

Ma sperie cat de usor puteti fi manipulati. Ma sperie si ma ingrozeste. Unde-i ratiunea? Unde-i credinta? Doar frica v-a mai ramas? Si cat credeti ca o veti duce ?

Sau, am uitat. Voi sunteti nemuritori.

Izolare la domiciliu. Acum sa va vad. Acum e momentul sa dati piept cu voi si va doresc sa o faceti. Chiar va doresc! Mai mare bine nu ati putea primi.

Stiati ca frica voastra nu se opreste la camara plina ,da ? Ca ea este acolo cu voi indiferent daca aveti burta goala sau nu? Ca ea va fi acolo si cand totul va trece iar voi, unii dintre voi, veti iesi triumfatori din case ca si cum nimic nu s-a intamplat.

E vremea curatirii oameni buni!

Pamantul asta unde suntem musafiri nu ne mai suporta sosetele aruncate pe jos. Nici resturile noastre, nici resturile din noi. Nici lacomia. De foame nu vom muri curand dar vom muri de lipsa de iubire. De asta se moare cel mai des.

Aflati voi ca nimic nu va apartine inafara de voi.

Priviti pe cer!

Dar mai intai, iesiti va rog eu din camara.

Cu dragoste, Violeta

Inchideti ochii si ascultati  natura. 
Inchideti glasul, nu mai vorbiti.
Curaj, sa nu va fie frica.
De ce traiti.  
De ce simtiti. 
Se bucura acum toata faptura.
Ca ne-am retras in noi.
Ca am fugit.
E liniste si aerul se plimba linistit.
Nimic nu-i face valuri. 
Doar aripi linistite. 
Simtiti si voi cum respira natura ?
Cum se bucura ca a scapat macar pentru o vreme
De lighioanele de noi?
Priviti si admirati-o!
Iar cand iesiti fiti oameni noi.
Please follow and like us:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *