Cum am iesit de pe pilot automat?


 Ne trezim dimineata, ne urcam in masinile noastre comode sau ne asezam grabiti pe o bancheta din autobuz si mergem la acelasi loc de munca in care ne simtim constransi sa salutam pe toata lumea, din politete. Unde toti se inghesuie la birourile lor mici si se prefac ca sunt fericiti.  Seara, ne intoarcem in casele noastre pentru care platim in fiecare luna din cutiuta destinata confortului material si ne intindem obositi pe canapea pentru ca a doua zi sa ne trezim destul de odihniti sa o luam de la capat.

Pentru multi oameni aceasta este viata. Viata pe pilot automat. Supravietuiesc dar nu traiesc! Ori oare nu ne-am nascut noi ca sa traim?

Am fost si eu in aceasta nebuloasa o vreme. A fost…comod.

Apoi, viata m-a luat la dans. Un dans nebun ca o coregrafie neslefuita in care toti se calca pe picioare si nici macar nu se deranjeaza sa se scuze. Simteam ca imi irosesc timpul la un loc de munca ce ma obosea fizic si psihic. Prietenii nu imi erau prieteni si casa in care traiam imi parea saracacioasa si incomoda. Parca toti oamenii aveau ceva cu mine si eu le raspundeam raspicat tuturor.

Mai multe ganduri imi dadeau tarcoale si ma tentau sa fac o schimbare in viata mea insa imi era teama. Ma simteam obosita si mai presus de toate frustrata ca nu aveam curajul sa actionez. Imi faceam diverse planuri pe care le abandonam destul de repede. Ma simteam in papucii altcuiva, tociti de atata umblatura si vroiam sa-i lepad cat mai repede.

«  Nu
poti face aceleasi lucruri la nesfarsit si sa te astepti la rezultate
diferite »

Asa ca am inceput sa iau decizii de care sa ma tin. Ce am facut concret?

In primul rand am inceput sa imi observ rutina si am realizat ca eram pe pilot automat. Viata se desfasura pe langa mine.

Apoi am decis ca vreau sa ma cunosc cu adevarat. Cum anume? Mi-am oferit timp. Timp cu mine! Am inceput sa citesc carti de dezvoltare personala si tot felul de mesaje motivationale care ma ajutau sa nu abandonez. De cele mai multe ori insa doar stateam si imi ascultam gandurile.

Asta a fost cea mai buna decizie luata. De ce? Pentru ca puteam sa fiu doar eu si sa ma observ asa cum sunt. Sa vorbesc cu mine si sa aflu cat mai multe raspunsuri la intrebarile mele. Nu a functionat din prima. La inceput stateam minute bune cu ochii pe pereti si nu auzeam decat un nesfarsit ecou. Era ciudat sa fiu doar eu insa treptat raspunsurile au inceput sa apara. Si astfel m-am cunoscut cu adevarat. Iar cand stii adevarul despre tine nu mai esti o unealta usor de manuit de catre restul lumii. Adevarul tau este adevarul tau si il imbratisezi ca pe o perna moale inainte de culcare.

Bineinteles ca nu tot ce am aflat mi-a placut insa am avut rabdare cu mine si cu tot ce simteam atunci.

Treptat, am inceput sa fiu prezenta in tot ceea ce fac, vorbesc sau gandesc si sa fac totul cu deosebita atentie. Cand  mancam eram doar la masa si nu ma mai gandeam la ce voi face mai tarziu. Cand eram in autobuz, eram doar in autobuz si priveam curioasa pe geam. Cand mergeam pe strada eram atenta la drum. Adica mintea mea nu mai umbla hai-hui la ziua de ieri sau la ziua de maine.

 Am observat case din apropierea mea pe care nu le vazusem pana atunci. Imi amintesc ca mergeam jumatate de ora cu autobuzul pana la medicul meu desi exact pe strada mea era  un centru medical.

Apoi am realizat ca multe obiceiuri nu imi placeau si am inceput sa fac schimbari. La locul de munca, in casa, in comportament, in idei, in activitatea de zi cu zi, in cercul de prieteni…Practic, tot ceea ce nu imi aducea satisfactie la sfarsitul zilei, schimbam.

Noi ne facem obiceiurile apoi obiceiurile ne fac pe noi.  Tocmai de aceea unele schimbari s-au petrecut imediat pe cand altele au durat ceva timp sa se realizeze.

Mai departe am inceput sa renunt la vechile tipare dupa care ma ghidasem pana atunci. Mi-am dat seama ca multe dintre ele nici nu imi apartineau si ma incetineau. Asadar, exact ca un computer am dat restart. Pentru fiecare programel ma intrebam : Este aceasta idee a mea? Daca da, de unde am invatat-o? Imi foloseste la ceva ? Imi este utila in dezvoltarea mea ? Daca raspunsul nu ma multumea, o aruncam la gunoi. De exemplu eram foarte convinsa ca viata este grea si ca trebuie sa lupti pentru a trai ; prin urmare, luptam din greu. Am realizat ca nici macar nu traisem suficient pentru a ajunge la aceasta concluzie si ca imi fusese adanc implementata de catre societatea in care am crescut. Am inlocuit aceasta idee cu o alta pe care imi doream sa o experimentez, cum ar fi: viata este usoara si implinitoare ! La fel am procedat cu tot ce nu corespundea noilor mele valori.

La un moment dat m-am impotmolit si am apelat la un lifecoach care m-a ajutat sa revin pe drumul ales de mine. Si asa am inceput sa preiau controlul vietii mele.

Bineinteles ca nu toata lumea a fost de acord cu schimbarea mea. Familia imi spunea ca am innebunit si as face bine sa imi revin la ceea ce m-au invatat ei dintotdeauna. Eu insa stiam ca abia atunci incepeam sa traiesc asa ca am continuat sa fac dupa cum am simtit.

Tot acest proces a fost de lunga durata insa o data ce am hotarat  cu adevarat ca vreau sa ies de pe pilot automat am reusit sa ma bucur cu adevarat de viata si sa fiu un om fericit. Sa nu mai caut aprobarea celorlalti sau compania lor. Sa nu mai fac compromisuri sau amanari. Si mai presus de toate SA FIU EU si sa iubesc ceea ce sunt.

Asadar, indiferent pe ce program esti setat, daca simti ca viata ta se desfasoara pe langa tine si tu esti doar un spectator, intra in joc !

Te incurajez sa apuci carma si sa navighezi oriunde ai nevoie. Sa te descoperi cu adevarat si sa accepti ceea ce descoperi.

Viata te poate pune la incercari nebanuite insa daca ai grija sa te imbarci pe vasul potrivit, toate valurile te vor purta unde ai nevoie si poti schimba oricand directia drumului tau !

« Toate porturile iti sunt favorabile atunci cand stii unde vrei sa navighezi ! «

Cu iubire, Violeta!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *