Cum folosesc eu apa ca terapie?. II .

Aceasta experienta de-a mea este impartita in doua, dupa cum se poate vedea din titlu iar pentru o cat mai buna intelegere citeste-o mai intai pe prima aici.

Toata lumea stie ca baia ne relaxeaza, nu este nimic nou in asta.

Si eu, si tu ne-am bagat de nenumarate ori in apa pana la gat si am stat acolo pana ni s-au incretit mainile si picioarele. Mai ales intr-o zi mai tomnatica asa cum e acum cand e acceptabil de frig dar totusi umezeala din aer parca iti intra in oase si tare ai face o baie. Sau iarna…Oh, da! Iarna cand vii acasa cu carlionti in par si parca te simti amortit de la atata incordare.

In orice caz aproape toti stim cum se simte cand faci o baie calda.

Dar cati dintre noi ne-am gandit sa profitam de aceasta experienta si sa o ducem la un alt nivel. Bineinteles ca putem doar sa stam si sa nu ne gandim la nimic. Este perfect si de dorit uneori. Alteori insa, vrem sa ne linistim mintea ca sa putem vedea clar solutiile de care avem nevoie.

Ce facem insa daca nu avem timp de o astfel de relaxare? Daca nu avem starea necesare sa ne bagam in cada? Sau poate e prea cald afara…

Uite ce raspunsuri am primit eu intr-una din zile pe cand ma aflam sub dus….

Eram obosita. Fizic si psihic. Nu stiam ce ma doare mai tare. Corpul sau mintea.

Oricare ar fi fost, tot nu aveam timp de ele asa ca in timp ce ma clateam de spuma sub dus, ma gandeam:

-sunt prea obosita acum si fata se trezeste acus sa manance. Tare as vrea sa fac o baie, sa imi limpezesc mintea dar nu pot acum. Ma simt imbacsita de toate gandurile amestecate si parca nu am putere sa le alung. Oare cum sa fac sa ma simt mai bine? M-am saturat sa ma simt asa!

In tot acest timp in care imi plangeam de mila sub dus, fara niciun chef sa ies, aud faptura cum imi vorbeste:

-Fa asa cum faci acum, imi spune.

-Cum fac acum? Adica cum? Sa pierd vremea sub dus de teama ca o sa opresc apa si eu tot o sa ma simt murdara? Trebuie sa fie stricata mintea asta a mea ca turuie de cateva zile parca-i un radio stricat, imi spun. Ce idei mai am si eu…Pe buna seama ca nu imi vine niciun raspuns. Si chiar de mi-ar veni, tot nu l-as vedea. Nu azi.

-Fa asa cum faci acum, aud din nou. Faci bine! Fii blanda cu tine. Si mintea se va linisti.

De data asta sunt sigura ca nu din cotloanele neocortexului vine aceasta simtire ci din alte incaperi. Din alea din care vine insasi viata. Eu vin de acolo…

Asa cum fac acum….oare ce vrea sa imi spuna? Mai bine sa ma linistesc si voi vedea.

Se face liniste si mintea mi-i tacuta. Ca elevul cand e scos la tabla si i se sufla de printre banci raspunsul iar profesorul se face ca nu aude.

…asa…….cum….fac……acum….

In tot acest timp fusesem atenta la gandurile mele si incercasem sa imi dau seama care este raspunsul dar raspunsul nu parea sa vina de acolo. Abia dupa ce m-am linistit mi-am observat corpul.

-Wao! Asta e! E bine! Concentrata fiind la altceva nu mi-am dat seama ca plimbam dusul foarte usor pe corp, doar cat sa imi tin de cald.

-Asta este! aud iar. Acum fii atenta si fa intocmai dupa cum simti acum si ai incredere ca faci foarte bine.

Si incep:

Iau dusul, potrivesc apa cat sa fie calduta. Nici prea rece nici prea calda dar mai mult spre rece. Incep din crestetul capului. Sunt foarte relaxata! Plimb dusul usor din crestetul capului, in jos, pe cap, pe fata, pe ceafa, pe gat, pe umeri. Apa curge destul de tare dar nu intr-atat incat sa faca presiune pe corp. Mai degraba, parca se scurge, se prelinge ca un paraias ce spala pierele unui izvor.

Simt cum apa care curge ia cu ea, incepand de la cap, toate gandurile rele si pleaca cu ele in jos. Imi curata fata si imi detensioneaza toti muschii. Simt cum rand pe rand parti din corpul meu se relaxeaza si asteapta sa vina apa si pe la ele.

Cobor cu dusul usor pe brate, pe spate, foarte usor, parca nu vreau sa ratez niciun centimentru de piele. Cu cat cobor cu atat simt mai tare ca ma dezbrac de cine stie ce haina invizibila si o lepad ca si cum n-a fost. Pare ca dau jos un strat de piele si il curat usor.

Ma plimb cu dusul intotdeauna in jos, nu ma intorc deloc inapoi, si cand ajung in zona fiecarui organ ii spun ca apa a venit sa il curete si ca e timpul sa se deschida si sa primeasca vindecarea. Adun tot ce nu-i bun, cu apa.

Cobor pe picioare mergand cu dusul de jur imprejur cand pe unul cand pe altul ramanand mereu la acelasi nivel si ajung curand la talpi, la calcaie si apoi la degetele de la picioare. Par ca ma descalt de niste pantofi vechi si ii lepad si pe ei. Apa a trecut si a luat cu ea tot ce nu a mai fost bun. Ma simt de parca am indepartat un strat de piele.

Sunt noua ca un bebelus. Relaxata, mangaiata si satula. Gata de somn. Am dormit mult.

Acest exercitiu de curatare l-am folosit de mai multe ori fie pentru a alunga gandurile care nu-mi dadeau pace, fie pentru a ma relaxa ori a ma energiza si chiar pentru a-mi imbunatati starea de sanatate.

Acum, il dau mai departe si imi doresc sa ajunga acolo unde este nevoie.

Spune-mi cum te-ai simtit. 😊

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *