Cum folosesc eu apa ca terapie? . I .


Sa trecem la lucruri mai spirituale, zic.

Apa, cred ca este printre cele mai minunate daruri de pe pamant. Ocupa cea mai mare suprafata a globului pamantesc iar insasi corpul nostru contine peste 50 % apa.

Cu totii avem acces la apa si majoritatea dintre noi o folosim ca pe ceva ce ni se cuvine. Cand dam drumul la robinet nu stam sa ne gandim de unde vine apa. Si totusi ea vine de undeva. La unii mai multa, la altii mai putina. Cam dupa cat il tine pe fiecare buzunarul.

Una dintre intrebuintarile cele mai utile ale apei este ca ea ne curata corpul. Pe interior si pe exterior. Nu putem rezista prea multe zile fara apa si nu putem sta prea multe zile fara sa ne spalam. Unii totusi fac exceptie de la aceasta regula.

Lasand simturile olfactive la o parte, haide sa iti povestesc cum am ajuns eu sa folosesc apa ca terapie.

Dupa ce am nascut (aici unii veti fi de acord cu mine pe cand altii o sa spuneti ca exagerez), am cam fost certata cu apa. Sau apa cu mine. Nici nu mai conteaza. Cert este ca ea, apa, nu prea mai ajungea sa imi curete corpul asa cum am mentionat mai sus iar lucrul acesta devenea uneori intepator, tot asa cum am mentionat mai sus.

Pentru o perioada, slava Domnului destul de scurta, baile s-au transformat in dusuri iar dusurile in ceva mai rapid care, se numea spalat la chiuveta sau spalat pe ascuns pentru ca parea ca iau apa si o bag undeva in san si dusa e… Pam! Pam!

Nu mai spun de faptul ca dupa ce faceam asta nu trecea mult timp si parea ca efectul dispare ca prin magie. Hormonii de dupa nastere, bata-i vina!

A trecut destul timp in care intre mine si baile adevarate parea ca se afla un mit. Aveam impresia ca nu o sa mai simt niciodata relaxarea unei bai cu spuma, 2 ore in cada timp in care ti se increteste pielea de zici ca ai pus-o pe bigudiuri.

Dupa scurgerea asta de timp care a durat cam 1 luna, am zis gata! Am nevoie sa ma spal ca oamenii!

Dorinta mi-a fost ascultata, bebelusa a fost plasata in alte brate ceva mai rezistente si m-am cufundat in cada cu apa. Am umplut-o pana la scurgerea aia de o folosim in caz ca uitam apa pornita.

Cand am simtit eu ca sunt destul de acoperita de apa, opresc robinetul si inchid ochii. Doamne, ce bine e! imi zic. Slavita fie apa! Tare bine-i cand te speli!

Imi dadusem seama ca nu ma mai simtisem niciodata atat de binecuvantata! Apa, pe care o porneam automat de la robinet si care parea ca se afla in slujba mea oricand am nevoie, deodata capatase o cu totul alta insemnatate.

Cred ca toti am simtit macar o data in viata ce inseamna sa pretuiesti cu adevarat un lucru abia dupa ce il pierzi iar eu simtisem ca pierdusem ceva foarte de pret. Legatura mea cu apa.

Ma cufund in cada pana imi ajunge apa in urechi. Sunt cu capul aproape sub apa, doar nasul mi-i afara ca sa pot sa mai apuc si alte imbaieri. Meditez!

Inchid ochii. Liniste! Sub apa aud un sunet ciudat ca un susur de izvor. Am zis ca am exagerat cu meditatia dar cand colo se auzea apa care se prelingea pe la scurgere. Dadea apa pe afara. Pe afara dadeam si eu de ras. Fac cateva valuri si gata!

Urmatoarele aproape 2 ceasuri am zacut in cada pana am simtit ca pielea imi danseaza pe talpi si pe palme. Ma uit. Sunt creata? Sunt! Aleluia! As face matanii dar mi-i ca ma inec la jumatate de metru. Eu nu stiu sa inot.

Cat timp am stat eu cu capul aproape sub apa, am mai auzit ceva si asta era mai adevarat decat susurul de la scurgere. Bataile inimii mele. Imi auzeam inima batand foarte tare, imi rasuna in tot corpul.

O aud mai bine ca la stetoscop. Ii urmaresc ritmul si pare ca bate ca tobele inainte de a face un anunt. O ascult si ma minunez ca niciodata pana atunci nu am mai facut asta. Umblu prin cotloanele ei si ea imi spune sa o ascult. Imi spune sa invat sa ii traduc ritmul.

-Cum vine asta? ma intreb…

Ea zice:

-Fii atenta la corpul tau!

Si eu spun:

-Sunt! Si acum?

-Acum ce simti? Simteam o oarecare agitatie in corp la fel ca si bataile de toba din inila mea.

Ea imi raspunde:

-Eu sunt mesagerul corpului tau. Cand auzi bataile de toba sa stii ca vor sa te anunte ceva.

Eram numai ochi si urechi.

-Ce? Ce?

-Sa te opresti!

Imi dadusem seama de ceva timp ca ma simteam ca intr-o cursa in care alergam doar eu. Eu, independenta de corpul meu. Trageam de el ca nebuna, eu, super mama care vrea sa le faca pe toate. De cateva ori am simtit cum casa se invarte cu mine si mi-a fost teama ca ma duc cu cracii de pamant. Dar nu ma opream. Parea ca vreau sa ies pe locul intai din cursa asta fara sfarsit. Paream ca sunt un soricel pe roata si acum ma oprisem sa imi spal mustatile.

Imi vine sa plang. Ma simt nedreapta fata de corpul meu. Imi dau seama pentru prima data in viata mea ca nu il apreciez la adevarata lui valoare.

Ma intorc la inima mea. Imi vorbeste din nou.

-Cand simti ca nu mai poti, cufunda-te sub apa, scaneaza-ti corpul si spune-i apei sa il vindece complet. Misca-te ca valurile si simte cum apa te unge ca o alifie miraculoasa si iti umbla prin tot corpul. Fii atenta la toate partile corpului tau! Chiar si la cele pe care tu

le crezi neinsemnate. Si spune-i apei tot ce vrei. Ea te asculta.

Ok, mi-am zis. Inima imi vorbeste, bun. Dar apa? Ce treaba are apa?

-Apa, imi raspunde inima, esti tu! Orice i-ai spune ea iti raspunde ca un ecou caci in apa stau toate gandurile tale. Si cele pe care le stii dar si pe cele pe care le cauti.

Simt o atingere usoara si ciudata. Ma cutremur. Doamne, ce m-am speriat! Sunt mainile mele crete. Poate ar fi timpul sa ies…

Si ies.

Contemplarea mea, in schimb, am luat-o cu mine. Am inteles in acea zi importanta corpului meu si mai ales cat de important este sa il tratez ca pe cineva si nu ca pe ceva. Sa il ascult cand nu mai poate si sa ma opresc chiar daca mintea imi spune altceva.

Mi-am dat seama ca atunci cand nu il ascultam, corpul isi reclama drepturile si ma punea la pat ori cu vreo oboseala cronica ori cu vreo bebelusa care vroia sa doarma pe mine. In ambele cazuri ma obliga sa ii acord atentia cuvenita.

Mi-au trebuit aproape 6 luni sa ma obisnuiesc sa imi ascult corpul. De la cele mai elementare nevoi cum ar fi mersul la toaleta la timp si pana la ingrijirea lui cum ar fi epilarea sau manichiura.

Se intampla sa mai trec peste nevoile lui insa de cele mai multe ori le ascult.

Din acea zi, ori de cate ori ma spal simt cum apa ma mangaie si ma vindeca. Ori de cate ori vreau sa imi adun gandurile ma bag cu capul sub apa si le ascult.

Si mai fac ceva dar asta iti voi povesti intr-o alta povestire caci ma intind cam mult. O vei gasi aici.

Si am mai aflat ceva despre apa, ceva ce se stie de secole si iti voi spune si tie despre asta aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *