Cum ne-am descurcat cu somnul bebelusei de la 6 luni la un an. Provocari si solutii.


Hey Hey Hey citeste-ma daca vrei. Sunt Violeta si te invit la o noua lectura despre somnul bebelusului. In acest articol voi vorbi despre perioada 06 luni – un an. De la nastere la 06 luni o gasesti aici.

Continuam cu somnul Ameliei, bebelusa noastra. 


Daca pana la 6 luni am zis ca o luam razna, mai mult eu, incepepand cu 6 luni am mai respirat putin, mai mult el . ūü§£

Ce s-a schimbat? Pai cred ca odata cu cresterea si cu noile achizitii, bebelusa s-a simtit mai obosita si a fost ceva mai bine cu somnul in sensul ca a inceput sa doarma mai profund si nu se mai trezea imediat ce o puneam jos. 


Daca nu ai citit primul articol despre somn, iti spun acum in rezumat ca pana la 6 luni am intampinat provocari legate de somnul fetitei noastre, Amelia, pe timp de zi si am avut mai multe incercari de a o convinge sa doarma jos, nu in brate, insa fara succes. Drept urmare am hotarat sa folosim o esarfa de purtare pana la 6 luni.


Nu am facut nimic special decat pana la 6 luni inafara de faptul ca simteam efectiv ca o iau razna tot mai des si zic eu ca o fi concluzionat si ea ca-i timpul sa coopereze.
Asadar, dupa 6 luni a inceput sa doarma si jos. Putin, dar destul de mult comparativ cu pana atunci. Si cand zic putin, zic 30 de minute. Inainte se trezea dupa 10 minute deci victorie! Nu toate zilele erau asa insa cele mai multe erau ok. 


Imi amintesc in mod special prima zi in care am pus-o jos dupa ce am adormit-o si am reusit sa ajung in living si sa ma asez pe canapea. Trec 10 minute, bun! Trec 15 minute, wao! Trec 20, multumesc Doamne! Am reusit sa respir in voie 30 de minute!  Atat cat am putut. Si era lucru mare pentru mine.


Au trecut asa cateva saptamani si desi era mai bine cu somnul ziua, eu nu eram din ce in ce mai bine. 

Faceam eforturi sa tin casa in ordine si sa fie vasele spalate dar tot nu reuseam. In cele 30 de minute libere pe zi nu reuseam sa ma apuc de nimic. 

Ce as fi putut sa fac in 30 de minute si sa ma mai si odihnesc pe deasupra ?

Uneori ma odihneam, alteori doar reuseam sa mananc.
In orice caz, sentimentul acela de a ma misca in voie, cum vreau eu si unde vreau eu a fost minunat! 


Mai departe, in jurul a 8 luni cand mademoiselle a hotarat sa se intoarca de pe o parte pe alta, am inceput sa o alaptez culcat si a fost mult mai bine. Reuseam sa ma ridic imediat ce adormea iar ea parea sa doarma mai prodund.  Ajungea uneori si la 40 de minute de somn. Bun pana aici!

Dar, ce sa faca o mamica Speedy Gonzales in 40 de minute? Pai, baga tare. Ce apuca. Spalat, calcat, aranjat, curatat, sters praful etc. Toata activitatea asta de gospodina inraita m-a adus curand in pragul oboselii cronice atat de rau incat simteam ca se invarte casa cu mine chiar si cand stateam intinsa pe pat ca sa ma odihnesc. Alteori desi nu aveam ameteli aveam dificultate sa respir. Alteori nu reuseam efectiv sa merg, atat de moale ma simteam. Si lista continua…palpitatii, transpiratie, tremur…


Din fericire, imediat ce am putut, am apelat la ajutor la curatenie o data la doua saptamani si a fost mult mai bine. Ideal ar fi fost o data pe saptamana dar nu a fost posibil.


Tot odata cu minunata etapa de 8 luni, bebelusa Amelia a inceput sa vrea sa suzeteze. Adica sa nu mai lase sanul imediat ce termina de mancat, ca pana acum, ci mai statea la san cam 20 de minute in plus. La inceput am zis ca e doar o perioada insa apoi gluma s-a ingrosat si daca vroiam sa ma ridic se ridica si ea imediat ce nu mai avea sanul. 
Noi nu am vrut sa ii dam suzeta si pentru ca nu am gasit niciodata destula energie ca sa persist cu alte variante, m-am gasit destul de curand in postura de suzeta.

Uneori trebuia sa reiau tot procesul de adormit deoarece se trezea imediat ce ma ridicam de langa ea.


Am ajuns asa pana la 10 luni cand am cumparat patutul ei pe care l-am atasat la patul nostru( coosleeping) si venea fix la acelasi nivel. Uraaa! Doua zile!

Ce s-a intamplat apoi? S-a intamplat ca bebelusa incepuse sa se ridice in picioare si salteaua era prea sus deci exista riscul sa cada asa ca am mutat salteaua o treapta mai jos.

  • Nu e¬†grav, am zis!¬†O mica scarita.

Dar…..Un mare DAR….Cum sa mai stau eu acum¬†la suzetat in pozitia asta?Nu vreti sa va imaginati in ce pozitii puteam eu sa stau ca sa o adorm si sa ma pot ridica dupa ce lasa ea sanul fara sa se trezeasca.¬†


Acum cand scriu si ma gandesc la perioada aceea imi vine sa cred ca aveam vreo doaga sarita de faceam toata treaba asta dar efectiv nu eram niciodata destul de odihnita sa am energia si rabdarea sa schimb.
De incercat am incercat dar nu am fost deloc perseverenta.

Cel mai mult incercam sa o alaptez in brate si dupa ce adoarmea o puneam in patut. Doamne, operatiunea asta cu asezatul in patut, din brate, sentimentul de gol sau cine stie ce Dumnezeu se intampla, o  trezea imediat. Nici nu ajungeam pana jos ca apoi trebuia sa o iau iar de la capat si iar aceeasi poveste. Voilà, de ce nu am perseverat. 


Asta m-a adus la varsta de un an a bebelusei cand am intrat in perioada neagra (am zis eu) in care, efectiv Amelia nu vroia sa doarma deloc. Petreceam cate 2 ore sa o pun la somn, adormea, apoi cand o puneam in patut se trezea si nu mai vroia sa doarma. Deloc!

Alteori doar motaia la san si nu ma puteam dezlipi deloc de ea caci deschidea ochii imediat. 


Au fost 2 saptamani de groaza! Sotul meu ajungea seara la 10 acasa si ma gasea deseori umflata de plans.

In unele zile o adormea el si ea accepta. Alteori in schimb plangea ca ma vrea tot pe mine ceea ce imi consuma si mai multa energie si ma enerva la culme. Dar, ce puteam sa fac? Nu suportam sa o aud plangand asa ca ma intorceam in dormitor si reluam procesul de adormit. Chiar si asa uneori reuseam sa o adorm pe cand alteori nu si iar o lua sotul meu sa incerce el…..


Vrand sa intelegem ce se intampla am inceput sa cautam informatii si am gasit despre regresia somnului. Am zis ca asta trebuie sa fie si nu avem ce sa facem decat sa ne inarmam cu multa rabdare.
Intr-una din aceste seri, spre sfarsitul perioadei, eram eu atarnata intre patul nostru si al ei, alaptand.

Aratam in ultimul hal.  Amelia nu vroia nici sa lase sanul nici sa se trezeasca. Vroia sa ma foloseasca drept suzeta.

A fost pentru prima data in istoria mea cu alaptatul cand, nu mi-a facut placere. Am simtit efectiv, repulsie. Din cauza oboselii, a frustrarii ca nu reuseam sa o adorm altfel, a amortelii, am zis ca-i cazul sa ma opresc.  Stop!

Da, mi-a luat cam mult timp insa asa le trebuie unora uneori. Am fost calma. Mult mai calma decat in alte seri. M-am ridicat din pat, Amelia la fel. Imi amintesc si acum ca m-a privit cu acei ochi care stiu deja ce are sa se intample.


I-am spus asa:

Amelia, eu sunt mama ta. Si te iubesc ! Enorm! Mi-am dorit mult sa te alaptez si vreau sa o fac in continuare insa nu asa. Nu asa, puiul meu. Acum, eu voi lua cealalta laterala de la patut si o voi monta iar tu, incepand de astazi vei dormi acolo chiar si dupa ce te pun jos. 

Zis si facut ! Nu a protestat, nu a comentat. Pur si simplu a fost de acord.


Amandoua somnoroase ( era trecut de ora zece noptea), montam renumita laterala apoi am alaptat-o in brate, asa cum vroiam de mult sa fac si am pus-o jos.

Ea, mademoiselle, a dormit fara sa se trezeasca imediat. Si asta a fost.

O perioada, ca nu cumva sa ma obisnuiesc cu binele.


Ce am invatat eu din acesta etapa cu somnul?

  • Ca este foarte important sa fiu perseverenta atunci cand iau o decizie.
  • Ca este foarte important sa imi stabilesc de ce vreau sa fac asa..si nu asa….
  • Ca este foarte important sa ii formez copilului obiceiuri cu care sa ma simt si eu bine pe termen lung.
  • Ca uneori copilul plange si nu este neaparat vina mea.
  • Ca am facut ce am stiut eu¬†mai bine.
  • Sa fiu mai blanda cu mine. Sa nu ma cert pentru tot ce nu am reusit si sa ma bucur pentru ce am reusit.
  • Sa respect regula de 90 de seconde cand ma ia valul de nervi.

Si am mai invatat eu ca draga mea copila imi apasa pe unele butoane sensibile care sunt rani si traume din propria copilarie si pe care ea mi le arata ca eu sa le pot intelege si vindeca.


Tu cum ai gestionat somnul copilului tau la aceasta varsta? Ce tehnici ai folosit? Cum te-ai tinut tare ca sa nu renunti?

Astept sa impartasesti cu mine. Nu de alta dar inca mai avem perioade foarte grele cu somnul.


Cu recunostinta !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *