Parenting

Somnul Ameliei de la doi ani Provocari & Solutii

Nu se putea sa termin seria de articole cu provocarile si solutiile noastre legate de somn fara sa vorbesc si despre ce s-a mai petrecut dupa varsta de doi ani a Ameliei.

Am scris despre somn de la nastere la 06 luni aici, de la 06 luni la 1 an, aici si de la un 1 an la 2 ani, aici.

Acum cand ma uit in urma si rasuflu oarecum usurata, mi pare ca a trecut foarte repede. Ce-i drept este mult mai usor sa vorbesc despre subiectele sensibile dupa ce reusesc sa le integrez mai bine. Iar toata treaba asta cu somnul a fost si inca mai este pe alocuri un subiect sensibil.

Mi-a fost de mare ajutor sa stiu ca nu sunt singurul parinte care simte ca o ia razna langa copilul care pur si simplu nu mai adoarme si mi-as fi dorit sa fi putut citi povesti ale altor mamelor care se confrunta cu aceleasi provocari.

Din acest motiv am decis sa povestesc mai departe cu scopul de a ajuta viitoarele sau proaspetele mamici.

Inainte de toate, nu toti copiii intampina dificultati in a adormi sau cel putin nu pe termen lung ci doar in unele etape.

Noi nu ne-am nimerit nici printre unii nici printre ceilalti.

Ai citit deja si celelalte etape si ai vazut ca pentru fiecare am gasit solutii care sa se potriveasca atat noua, parintilor cat si copilului nostru.

Ajunsi in etapa aceasta, 2 ani + pot spune ca lucrurile sunt ceva mai bine insa inca avem batai de cap.

Sa purcedem…

Spuneam in articolul 06 luni – 1 an ca am decis sa pun inapoi laterala patutului insa asta a durat numai 2 luni caci Amelia nu mai vroia sa adoarma asa si am decis sa o dam iarasi jos.

Am facut in continuare coosleeping, am trecut de la adormit la san la adormit in pat, apoi am intarcat si treaba devenise mai usoara.

In plus, Amelia a mers la cresa de la 2 ani si dormea acolo la pranz. Doar in weekend mai dormea acasa.

Insa la scurt timp dupa 2 ani Amelia nu mai vroia sa doarma in patutul ei. Oricum nu dormea acolo in fiecare zi insa de cele mai multe ori da, mai ales noptile.

Asa ca la inceput o adormeam in patul nostru caci vroia sa doarma in bratele mele iar cand adormea sau cand veneam si eu la somn o puneam in patutul ei. Inainte de a o adormi ii spuneam de fiecare data ca o voi muta acolo ca nu cumva sa se trezeasca peste noapte debusolata.

Dupa ceva timp insa nu mai vroia deloc sa doarma acolo. Se trezea noaptea si se baga in pat intre noi. Am incercat in mai multe feluri sa o conving dar nu a mers.

Au avut loc si modificari la ora de culcare. Incepuse sa vrea sa mearga la culcare destul de tarziu, pe la 10 seara lucru cu care nu am putut fi de acord dar nici asta nu a ajutat prea mult caci desi ne bagam in pat la 8 si jumatate, tot pe la 10 adormea.

Azi asa maine asa, ma tot gandeam ca este cazul sa fac o schimbare dar nu stiam ce anume pana cand a venit ziua mareata, asa cum venisera si celelalte si am zis iarasi STOP.

I-am explicat ca a venit momentul sa adoarma, dupa rutina de seara si ca eu sunt in living daca are nevoie de mine.

In primele seri se dadea jos din pat si venea la mine de vreo 3/4 ori dar apoi a inteles ca trebuie sa adoarma singura si ca vin si eu mai tarziu.

Dar nu a tinut o vesnicie. Intr-o zi pur si simplu s-a hotarat ca nu mai vrea asa si a inceput sa planga daca nu stateam cu ea.

Am lasat-o eu sa planga cat am lasat-o dar apoi m-am intors la ea, am linistit-o si i-am spus ca vom gasi o alta solutie, una cu care sa fim bine amandoua.

Habar nu aveam care.

Dupa cateva zile insa mi-a venit o idee. Am zis ca daca tot nu adoarme repede, ca sa nu ma mai enervez mai bine sa fac ceva in timpul asta dar sa fiu totusi langa ea.

Si am zis ca o sa citesc. Asa ca in fiecare zi si seara ma asezam langa patutul ei si al nostru si citeam. Ea se foia cat se foia apoi adormea.

Aleluia!

Dar, ei cum sa fie atat de simplu? Pai se putea?

Mandra mea incepuse sa nu mai vrea nici asa. Trecea o ora si ea tot foita era.

Nu mai stiam cum s-o dau.

Apoi mi-am dat seama ca aveam nevoie de ceva mai multa hotarare si perseverenta.

Asta s-a intamplat de curand. Amelia avea aproape 2 ani si jumatate.

Ideea cu cartea nu a fost rea deloc. Chiar daca nu reusea sa adoarma macar nu ma mai enervam pentru ca nu mi se mai parea ca pierd timpul ci ca il valorific. Ia uite cum aveam eu deodata timp berechet sa citesc. Si cat mai cautasem eu timpul asta…

Am stabilit impreuna ca la pranz ea va dormi in patutul ei iar eu voi citi iar seara putem adormi in pat imbratisate.

Asta a functionat destul de bine si acolo suntem deocamdata.

Intre timp am revenit din vacanta, Amelia a reluat cresa dupa o luna de absenta iar asta a jucat mult asupra somnului nostru linistit.

Totusi, zic eu ca am invatat un lucru tare important din toata aventura asta cu somnul: mama lor de etape! Nu sunt batute in cuie! Toate vin si pleaca!

Invat si eu sa iau lucrurile mai usor. Daca nu reuseste sa adoarma la pranz macar stam in pat si ne relaxam: eu citesc iar ea se odihneste iar seara adormim impreuna tinandu-ne in brate.

Ma bucur totusi ca acum putem vorbi altfel amandoua. Intelege daca tot nu adoarme si imi pierd rabdarea apoi il chem pe tati, daca ii spun ca stam in pat sa ne odihnim, citim impreuna etc.

Simt ca este mult mai bine si mergem mai departe spre urmatoarele etape. Pana la urma important este sa fie toata lumea impacata!

Pe curand!

Postari recomandate

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *